Ce-ar fi dacă ți-aș spune că se poate și altfel?

Salut!

Uite ce vei găsi în newsletterul de astăzi:

1. Articolul: Ce-ar fi dacă ți-aș spune că se poate și altfel?

Plângea în hohote. Plânsul ăla pe care l-ai înnâbușit zile, săptămâni și luni, sperând că o să dispară. Doar ca să constați într-o zi că nu poate să treacă decât dacă îi dai voie să se consume. Plângea un plâns întârziat, netrăit la timp. Iar eu stăteam față în față cu ea. [Citește articolul complet mai jos]

2. Ultima strigare! Mai avem două locuri pentru joi (6 martie), la sesiunea de hipnoză pentru relaxare profundă, reducerea stresului și îmbunătățirea somnului [vezi mai jos linkul de înscriere]

3. Episod de podcast: 5 moduri în care avem nevoie să ne schimbăm, ca popor + ce putem face

Ne plângem că „așa e la noi”, dar dacă schimbarea nu vine de sus, ci de la fiecare dintre noi? Suntem mai puternici decât credem, dar ne-am obișnuit să așteptăm să o rezolve alții. Ce-ar fi să facem primul pas?

Le găsești pe toate mai jos.

Ce-ar fi dacă ți-aș spune că se poate și altfel?

Plângea în hohote. Plânsul ăla pe care l-ai înnâbușit zile, săptămâni și luni, sperând că o să dispară. Doar ca să constați într-o zi că nu poate să treacă decât dacă îi dai voie să se consume. Plângea un plâns întârziat, netrăit la timp. Iar eu stăteam față în față cu ea.

Susținându-i privirea atunci când se uita spre mine, printre palmele pe care le ținea pe față, simțind și eu tristețe față de ceea ce doar îmi imaginam că simte ea. Eram din nou doar un martor care nu fuge de emoțiile altora. Atât.

Când s-a liniștit mi-a zis:

- Tu îți dai seama, Andrei, că eu am trăit 30 și ceva de ani din viață crezând că e normal să am constant ghemul ăsta în stomac? Frica asta constantă? Doar ca să realizez acum, aici, că de fapt nu-i normală? Și că aș putea, pur și simplu, să n-o mai simt… Că poate să dispară.

- Da. Nici măcar nu-mi pot imagina cum trebuie să te simți…

- Cum mă simt? Mă simt ca și cum am fost mințită toată viața, știi? Ca și cum n-am fost lăsată să ies din casă și mi s-a spus că lumea de afară nu există. Că ceea ce văd în casa aia e întreaga lume.

- Doare...

- Băi, da! Dar e și reconfortant. Adică… Nu mă aștept ca problemele mele să dispară complet mâine, nu mă aștept să am brusc de 5 ori mai mult curaj. Probabil că o să mai simt frică… Nu?

- Probabil că da.

- Da, dar măcar acum știu că se poate și altfel. Am o țintă, alerg către ceva.

-Da. Mai alergi, mai mergi, te mai târăști… Ca-n viață. :)

Zâmbesc. Zâmbește și ea.

Apoi trage aer adânc în piept cu poftă. Așa cum numai oamenii care au suferit de anxietate toată viața pot să o facă, în rarele momente când își aduc aminte.

Știi, aud multe povești în munca pe care o fac. Sunt martorul multor decizii, bune și rele. Dar atunci când mă întreabă cineva ce mi se pare cel mai greu de dus, situațiile ca cea de mai sus sunt cele care îmi vin în minte: oamenii care duc o viață mai grea decât ar trebui, fiindcă nu știu că le poate fi mai bine.

Nu e că nu pot să își rezolve problemele. Nu e că nu-și permit să lucreze cu mine sau cu un alt specialist sau să meargă la un training. Ci pur și simplu habar n-au că problema lor este perfect rezolvabilă și că nu sunt obligați să trăiască cu ea.

  • Mamele care "eh, așa au fost ele mai panicoase toată viața".
  • Tații care beau fiindcă altfel nu pot înfrunta viața.
  • Prietenii cărora nu le ajung niciodată banii până la sfărșitul lunii că "așa sunt ei cu banii, mai impulsivi".
  • Oamenii care "se hotărăsc mai greu" iar prin "mai greu" vor să zică "niciodată".

Și așa mai departe.

Toate probleme perfect normale, probleme de oameni. Și toate perfect rezolvabile cu ajutorul potrivit. Însă pentru a cere ajutorul e nevoie să știi că se poate și altfel.

E un gând care îmi dă fiori pe șina spinării.

Pentru fiecare om cu care ajung să lucrez în sesiuni individuale sau într-un workshop, sunt sute de oameni care nu au cerut ajutorul niciodată. Fiindcă n-au știu că pot fi ajutați sau fiindcă n-au avut curajul să spere.

Poate și tu ai trăit ani întregi cu un „ghem în stomac”, cu o frică sau o convingere care te ține pe loc.

Dacă ți-aș spune că se poate și altfel? Că există o cale mai ușoară, mai liniștită?

Cum se simt în acest moment 10 secunde de speranță?

Te fac să caști?

Te energizează?

Te sperie?


Incă mai sunt 2 locuri pentru sesiunea de hipnoză (de grup), pentru relaxare profundă, reducerea stresului și îmbunătățirea somnului de pe 6 martie, ora 20:00

Dacă vrei să experimentezi cum se simte o transă hipnotică de relaxare sau dacă, pur și simplu, treci printr-o perioadă în care ți-ar face bine să detensionezi sistemul nervos, pe 6 Martie, începând cu ora 20:00 organizez o sesiune de grup de hipnoză pentru relaxare profundă, reducerea stresului și îmbunătățirea somnului.

Se va întâmpla online, este facilitată de mine (Andrei Roșca) și mai sunt două locuri reduse la 190 lei (de la 300 lei).

​👉 Te poți înscrie aici, în limita locurilor disponibile.

Nu se va trimite înregistrarea sesiunii, deci este necesar să îți rezervi timp (pentru tine) în calendar și să participi live. Știi tu, ca și cum ar fi o prioritate, ca și cum ți-ar păsa de tine suficient încât să îți permiți niște relaxare. :)

Va dura o oră și jumătate, cu tot cu sesiunea de întrebări de după.


5 moduri în care avem nevoie să ne schimbăm, ca popor (Podcast + transcript)

5 moduri în care avem nevoie să ne schimbăm, ca popor + ce putem face - Ne plângem că „așa e la noi”, dar dacă schimbarea nu vine de sus, ci de la fiecare dintre noi? Suntem mai puternici decât credem, dar ne-am obișnuit să așteptăm. Ce-ar fi să facem primul pas, chiar azi?

Pe săptămâna viitoare,
Andrei

PS: melodia săptămânii

A little more bite and a little less bark
A little less fight and a little more spark

Daca vrei sa dai Share pe Social Media, gasesti aici varianta web a acestui newsletter. Daca nu esti abonat, te poti abona aici.

Mă poți urmări și pe

Andrei Roșca

Change Strategist. Autor al cărții "Acum, aici, contezi". Trainer de change strategiști, coachi și psihoterapeuți. Fondatorul Whisper - Center for Strategic Change