Când mergi prin viața ta, multe dintre zile și orele conținute în acele zile sunt “normale”. Nimic excepțional nu se întâmplă. Nici rău, nici bine. Sunt doar zile obișnuite, cu trăiri și emoții obișnuite, în limitele a ceea ce fiecare dintre noi numim “normal”.

Din când în când însă, un eveniment zguduie această normalitate. Primim o veste, bună sau rea. Ni se întâmplă ceva, pozitiv sau negativ. Și în mijlocul acestei zile obișnuite trăim pentru 30 de minute, sau pentru câteva ore, o insulă de “efervescență”.

E ca și cum am fi obișnuiți să bem apă și, dintr-o dată, ni se dă un suc concentrat. Foarte dulce. Sau ceva foarte acru, sau sărat. Sau amar. După caz. Totul se simte mai intens pentru o perioadă, mai scurtă sau mai lungă, apoi ne întoarcem încet, treptat, la viața noastră “normală”, la jobul nostru “obișnuit”, la relația noastră de cuplu care funcționează în limitele “normalității”.

Și mă gândeam zilele acestea cum eu, prin munca pe care o fac, îmi petrec niște ore bune în fiecare zi ascultând și ajutând alți oameni. Care, deloc întâmplător, fix în perioadele în care lucrează cu mine, experimentează o ieșire din normalitate.

Adică este foarte rar ca ei să vină să împărtășească cu mine normalitatea. De obicei, ajung la mine fiindcă experimentează o ieșire din normalitate, niște ore sau zile în care ceva în viața lor s-a destabilizat și asta îi face să se simtă “mai rău” decât se simt de obicei.

De cele mai multe ori, lucrând împreună, reușim să găsim și să rezolvăm cauza care le genera alunecarea emoțională către “rău”. Iar ce urmează este de cele mai multe ori o alunecare, mai lină sau mai bruscă, către entuziasm, către efervescență pozitivă, către “am scăpat și de asta, acum pot în sfârșit să mă bucur de viață”.

De fapt, în majoritatea timpului, munca mea este cu “anormalitatea”. Nu neapărat în sensul negativ. Ci în sensul că ori ești mai fericit decât de obicei, ori ești mai supărat decât de obicei. Că dacă lucrurile sunt liniștite și e o perioada normală, cel mai probabil n-ai vorbi cu mine acum.

Și mă simt privilegiat că pot să fac asta.

Câteva ore în fiecare zi, profesional și personal, exist în această lume nediluata, intensă, care uneori e “bună” și alteori e “rea”, dar mai niciodată nu-i neutră. Nu-i banală, nu-i simplă, nu-i “normală”.

E viață concentrată, comprimată, intensă, nediluata. E ceea ce numim de obicei “viață trăită”.

Îți poți imagina ce ar însemna ca fiecare oră și fiecare zi din viața ta să fie nediluate de normalitate?

L-am auzit de curând pe un jurnalist și istoric cu experiență spunând: “Marius, eu nu am doar 70 de ani, am 1000 de ani, fiindcă eu am studiat istoria.”

Și am simțit că-l înțeleg. Fiindcă săptămâna trecut eu n-am trăit doar o săptămână normală din viața mea, cu suișuri și coborâșuri și banalitate.

Pe lângă viața mea personală, suficient de vie, și din punct de vedere profesional, ca în fiecare săptămână, am procesat împreună cu clienții mei doar momente de suișuri și coborâșuri.

"Normalitatea" și-au trăit-o ei singuri, acasă. Sunt recunoscător că am ales să fac o muncă în care oamenii se deschid în fața mea și că pe lângă viața mea, pot să plâng și cu ei uneori. Și că putem să radem și să ne bucurăm împreună de reușitele lor.

Sincer, de multe ori a fost un barometru bun pentru propria-mi viață. M-a ajutat să nu uit ce înseamnă să simți că trăiești, cu bune și cu rele. M-a ajutat să nu băltesc și să nu vreau să mă amorțesc. Și e bine așa, și îmi doresc să nu uit niciodată. Și asta îți doresc și ție: să trăiești cat mai mult.

​

Pe curând
Andrei Roșca

PS: recomandarea zilei: o melodie care îmi place mult și pe care o mai folosesc uneori în sesiuni cu clienții, atunci cand munca pe care o facem împreună implică și hipnoză

PPS: ca la fiecare newsletter, te încurajez să îmi dai un Reply și să îmi zici ce îți trece prin minte după ce ai citit mailul. Orice - don't be a stranger.

Dacă vrei să dai Share pe Social Media, găsești aici varianta web a acestui newsletter.
​
Dacă nu ești abonat, te poți abona aici. Suntem 15.000 de oameni aici, abonați.
​

Ma poti urmari si pe

​​​​